Sub presiunea liderului american Donald Trump, Alianța Nord-Atlantică (NATO) este pe cale să adopte o nouă țintă ambițioasă de cheltuieli militare: 3,5% din PIB pentru apărare, la care se adaugă încă 1,5% pentru cheltuieli extinse legate de securitate. Propunerea, avansată de secretarul general al NATO, Mark Rutte, vine în contextul pregătirilor pentru summitul de la Haga din luna iunie și are ca scop principal răspunsul la solicitările tot mai ferme ale președintelui Trump, care a cerut ca fiecare stat membru să ajungă la 5% din PIB pentru securitate.
O provocare uriașă pentru România
Pentru România, vestea este una dificilă. Țara are cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, de peste 9% în 2024, iar efortul de a majora semnificativ cheltuielile militare ar pune o presiune imensă pe bugetul deja fragil. În 2024, România a alocat 2,2% din PIB pentru apărare – un salt față de 2023, dar tot sub noul prag cerut.
Cheltuielile de până acum au inclus salarii, pensii militare, achiziții de echipamente și investiții în infrastructura militară, însă noile cerințe ar putea duce la tăieri în alte sectoare sau la creșteri de taxe – un scenariu politic riscant pentru orice guvern, mai ales într-un an electoral sau post-electoral.
Rutte propune compromis, Trump vrea rezultat
Mark Rutte, care urmează să devină oficial secretar general NATO în curând, încearcă să găsească un echilibru: un obiectiv de 3,5% cheltuieli militare directe, plus 1,5% pentru securitate extinsă, fără a impune formal pragul de 5% dorit de Trump. Propunerea ar putea fi prezentată ca un succes pentru SUA, fără a forța aliații europeni și Canada să adopte imediat o țintă greu de atins.
Totuși, oficialii NATO nu au căzut încă de acord asupra a ceea ce va fi inclus în „cheltuielile de securitate”. Ar putea fi vorba de proiecte de infrastructură civilă cu rol militar (modernizarea drumurilor, podurilor, căilor ferate), sprijin pentru industrie, securitate cibernetică sau chiar reziliență energetică.
Context geopolitic tensionat
Schimbarea vine pe fondul tensiunilor tot mai mari cu Rusia, considerată o amenințare directă de către statele NATO, mai ales după invazia Ucrainei. Deși 22 din cele 32 de state membre au depășit deja pragul de 2% din PIB, majoritatea nu sunt pregătite pentru un efort de 3,5–5%.
În cazul României, guvernele succesive au fost criticate că au favorizat „pomenile electorale” în locul investițiilor structurale, iar acum riscă să fie puse în fața unor decizii dureroase privind alocarea resurselor.
Summitul de la Haga din iunie ar putea marca un punct de cotitură în politica de securitate a Europei. Pentru România, întrebarea nu mai este dacă va trebui să aloce mai mult pentru apărare, ci de unde va tăia pentru a putea susține aceste noi angajamente.