Uniunea Europeană se apropie de un moment decisiv în strategia sa energetică: până la finalul anului 2025, blocul comunitar ar putea interzice semnarea de noi contracte pentru importul de gaze naturale din Rusia, iar până în 2027 toate contractele existente vor trebui eliminate complet, potrivit unor surse oficiale citate de Reuters.
De ce se grăbește UE
Invazia rusă în Ucraina din 2022 a accelerat planurile Bruxelles-ului de a reduce complet dependența energetică față de Rusia. Dacă înainte de război aproximativ 40% din gazul consumat în UE provenea din Rusia, în prezent acest procent a scăzut la sub 19%. Totuși, dependența nu a fost eliminată total, mai ales din cauza contractelor vechi „take-or-pay” cu Gazprom, care obligă companiile europene să plătească chiar dacă nu mai primesc gaz.
În acest context, Comisia Europeană urmează să propună în iunie:
interzicerea noilor contracte și achiziții spot de gaze rusești, inclusiv GNL (gaz natural lichefiat), până la finalul lui 2025;
eliminarea treptată a tuturor contractelor existente până în 2027.
Măsurile vor avea nevoie de aprobarea Parlamentului European și a unei majorități calificate a statelor membre.
O provocare politică: opoziția unor state
Planul nu va fi ușor de adoptat. Slovacia și Ungaria s-au opus în trecut sancțiunilor asupra gazului rusesc, susținând că depind de gazul livrat prin conducte și că schimbarea furnizorului ar aduce creșteri mari de prețuri pentru consumatori și industrie.
În prezent, UE a impus sancțiuni doar asupra cărbunelui și a petrolului rusesc transportat pe mare, dar nu și asupra gazului. O interdicție oficială asupra contractelor ar fi un pas major, marcând sfârșitul unei epoci în politica energetică a Europei.
GNL-ul, un punct sensibil
Pe măsură ce importurile prin conducte au scăzut, livrările de GNL rusesc au crescut. Potrivit Rystad Energy, în 2023, 31% din GNL-ul rusesc importat de Europa a venit din tranzacții spot, fără contracte pe termen lung. Asta înseamnă că, pentru a bloca acest flux, va fi nevoie de o reglementare care să vizeze nu doar contractele clasice, ci și tranzacțiile de pe piața liberă.
Soluția: gazul din SUA și Norvegia
Pentru a compensa lipsa gazului rusesc, UE își întărește relațiile energetice cu Statele Unite, care deja furnizează aproape 17% din necesarul european, și cu Norvegia, cel mai mare furnizor actual (peste 33%).
Lista surselor de gaz ale UE în 2024:
Norvegia – 33,6%
Rusia – 18,8%
SUA – 16,7%
Algeria – 14,1%
Regatul Unit – 4,8%
Azerbaidjan – 4,2%
Qatar – 4,1%
Alții – 3,7%
Probleme legale și contractuale
Un obstacol major pentru renunțarea la contractele existente îl reprezintă penalitățile contractuale. Din punct de vedere juridic, este greu pentru firmele europene să invoce „forța majoră” pentru a rupe unilateral contractele cu Gazprom fără consecințe. Comisia explorează totuși o soluție legală comună pentru a permite firmelor să denunțe aceste contracte fără riscuri majore de arbitraj internațional.
Ce urmează
Decizia privind interzicerea gazului rusesc va fi una istorică, dar și controversată. Ea va necesita echilibru între solidaritatea europeană cu Ucraina, interesele economice și realitățile energetice ale fiecărui stat membru. Totodată, rezultatul alegerilor din SUA și posibilele evoluții diplomatice cu Rusia ar putea influența cursul acestui plan.
Până atunci, UE merge înainte cu ideea unei Europe independente energetic de Rusia, chiar dacă asta presupune sacrificii și adaptări majore pentru unele țări din blocul comunitar.